Pledoarie pentru poveşti

Câţi dintre noi nu ne-am identificat cu personajele din cărţile pe care le-am citit sau din filmele pe care le-am văzut? Câţi dintre noi nu ne-am imaginat, în copilărie, că eram Făt-Frumos sau Cosânzeana; Prinţul Fermecat sau Frumoasa Adormită? Câţi dintre noi nu visam să ne luptăm cu zmei şi balauri, să găsim comori ascunse, să cucerim regate şi să fim ovaţionaţi ca eroi? Câţi sunt cei care nu au fost cuprinşi, la un moment dat, de magia poveştilor? Foarte puţini, nu-i aşa? Şi e firesc, pentru că fantezia face parte din copilărie, din dezvoltarea noastră naturală, nu o putem nega şi nici nu o putem desfiinţa. Visarea şi imaginaţia din copilărie, dacă sunt încurajate, se transformă mai târziu în originalitate şi viziune.

Copilul trebuie încurajat să viseze. Războaiele pe care le câştigă în fanteziile lui, eroul care se dezvoltă treptat, pun temelia unui psihic sănătos, axat pe încredere şi stimă de sine şi va evolua mai târziu în adultul capabil să înfrunte orice obstacol din viaţă şi care nu se teme de responsabilităţi.

Niciodată poveştile nu au făcut vreun rău cuiva. Mai mult decât atât, ele au avut dintotdeauna un rol educativ. Stimularea imaginaţiei copilului, dezvoltarea credinţei că binele învinge, îi insuflă valori morale şi o conduită care vor caracteriza adultul ce va să devină. 

Despre literatura pentru copii

Literatura pentru copii îşi are rădăcinile în povestirile şi cântecele pe care adulţii le spuneau ori le cântau copiilor cu mult timp înainte de apariţia tipografiilor, fiind o componentă importantă a tradiţiei orale.

Din momentul apariţiei formei tipărite, literatura pentru copii a fost însoţită de ilustraţii. Arta grafică are în general un rol extrem de important în cărţile destinate copiilor, în special celor preşcolari. După cum afirmă Joyce Whalley în The International Companion Encyclopedia of Children's Literature: „O carte bine ilustrată este aceea în care imaginile intensifică textul sau îi adaugă profunzime.”

În timp, şi tehnica ilustraţiei a evoluat, împreună cu literatura; iar pe măsură ce omenirea s-a transformat, şi gustul său pentru lectură a suferit modificări. Cu toate acestea însă, poveştile, fantezia şi efectul plăcut al ilustraţiei într-o carte au rămas pilonii de temelie ai educaţiei unui individ, încă de la primii săi paşi în viaţă.

Coperta unui volum de poveşti

publicat la mijlocul secolului al XIX-lea